Visele lui Einstein (recenzie)

Într-un post trecut am scris despre o carte care m-a impresionat, iar acum m-am hotărât sa revin cu o recenzie despre această carte.

Visele lui Einstein

Cartea, Visele lui Einstein reprezintă primul roman al lui Alan Lightman, fizician atras și de literatură, ce înainte de acestă carte a publicat atât articole științifice în reviste de specialitate, cât și eseuri scurte în reviste literare.

Cartea este structurată asemenea unui jurnal împărțit în patru parți despărțite de scurte interludii ce redau anumite momente petrecute de Einstein alături de prietenul sau Besso. Intervalul surprins de acest jurnal este aprilie-iunie 1905. Fiecare notă de jurnal reprezintă câte o idee despre funcționarea timpului, despre cum acesta poate să fie unic sau să se repete ca într-o buclă, să stea pe loc sau să se grăbească, să fie  finit sau infinit, continuu sau discontinuu. Toate aceste idei sunt transpuse prin intermediul întâmplărilor și oamenilor, reprezentând viziunea fizicianului despre cum ele ar putea transforma viata oamenilor și cum s-ar adapta aceștia la diferite situații. Oare cum ar trai omul dacă nu ar avea memorie, nu și-ar amintii trecutul, probabil pentru el fiecare pas ar fi primul, fiecare sărut ar fi primul sărut, fiecare lucru l-ar face pentru prima dată ar fi lipit de prezent.

Alături de aceasta, cartea conține multe alte idei imaginate fiecare alături de consecințele ei.

Anunțuri

One thought on “Visele lui Einstein (recenzie)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s