Despre concurență

Astăzi o să vă povestesc o scurtă întâmplare despre concurență și efectele ei.

Îmi povestea un prieten despre trei covrigării care au apărut în același timp apropiate una de alta într-un oraș mic. Un oraș cu 33.000 locuitori, în care nu putem afirma că oamenii nu mănâncă covrigi :P. Ce credeți că s-a întâmplat cu covrigăriile despre care am vorbit puțin mai sus? Au dat faliment toate, nu pentru că nu exista cerere, ci pentru că cerea era prea mica față de ofertă.

Nimic gratuit nu e bun

Acum ceva timp, la job-ul actual ne-am mutat într-un nou sediu. Un sediu situat într-o zonă mai izolată în care singurul loc unde puteam lua masa de prânz, ce conținea o supă și ceva la felul 2, era un restaurant de la parter. Pentru angajați, una din facilitățile sediului nou era subvenția pentru masa de prânz, conform căreia trebuia să plătim 5 lei pe prânz. Pentru că locul unde trebuia să mâncăm nu era încă gata, firma ne-a plătit câteva săptămâni prânzul la restaurantul de la parter, un restaurant spațios cu mese mari și rotunde, frumos decorat și liber pentru că ne aflăm într-o zonă mai izolată a orașului. La mesele de prânz stăteam tot departamentul la o masa, că era suficient loc. Deși mâncam practic gratuit și mâncarea era cel puțin acceptabila(după aprecierea mea), colegii nu erau prea mulțumiți.

Confortul câștigă

După aceste săptămâni în care am mâncat la restaurant, s-a deschis și locul în care aveam subvenția de 5 lei despre care am vorbit mai devreme. Locul asta se aseamănă cu o cantină studențească sau cu o cantină de tipul celor întâlnite în stațiunile litorale de pe la noi. Oamenii iau o tavă și stau la rând în fața unei vitrine cu mai multe feluri de mâncare din care își aleg ce vor. După câteva zile de mâncat aici o parte dintre colegi au început să mănânce la restaurant, unde de data asta plăteau 11 lei pe meniu, cu 6 lei mai mult decât în locul de mâncat în care aveam subvenție. După alte câteva zile și mai mulți colegi preferau să mănânce la restaurant în ciuda prețului mai mare.

Covorul Roșu

După câteva săptămâni aflăm ca subvenția s-a extins și la restaurant, și putem mânca și aici tot cu 5 lei. Ce credeți că s-a întâmplat? Toți angajații au preferat sa mănânce la restaurant unde considerau că mâncarea e mult mai bună decât în celălalt loc de mâncat, chiar mult mai bună decât înainte(deși nu cred că s-a schimbat). Desigur noi fiind singurii clienți din zonă, celălalt loc de mâncat a  rămas pustiu, și ca să nu dea faliment a început să facă mici schimbări. Au adăugat la meniu și salată (echivalent cu scăderea prețului), au mărit porțiile, au variat meniul și au pus o tăbliță cu meniul în drumul nostru până la birou pe care îl parcurgem în fiecare dimineață. Chiar de curând au găsit o metodă de a ne arăta meniul zilei chiar la birou. Desigur chiar și așa sunt mai puțini oameni care merg acolo decât la restaurant. Oamenii preferă confortul de a fi serviți și de a sta la mese rotunde împreună cu mai mulți colegi.

Restaurantul a simțit și el puțin concurența, iar de curând ne-am trezit că au pus un covor roșu de la ieșirea din clădirea unde e biroul până la intrarea în restaurant.

Partea nevăzută

Despre alte efecte ale acestei concurențe nu știm nimic. Putem însă bănui ca un alt efect poate să fie scăderea numărului de angajați al „cantinei” și scăderea calității mâncării…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s