Plimbare cu bicicleta

plimbarePedalam de zor căutând locul unde trebuia să ajung până la ora 17. Partenerii de plimbare au rămas într-unul din locurile de unde se puteau închiria biciclete. Restituiseră bicicletele lor și rămaseră acum pe jos în celalalt capăt al orașului. Trebuia ca și eu să restitui bicicleta mea luată din altă parte. Pentru câteva momente am avut senzația că sunt foarte aproape de locul în care vreau să ajung. Am mers lângă o biserică pe care mi-o aminteam ca fiind lângă locul căutat. Am ajuns acolo, dar nu era ce căutam. Cu mine aveam o hartă cu care asaltam diverși oameni pe strada întrebându-i unde ma aflu pe acea hartă. Eram speriat, dacă nu găseam locul pana la ora 17 riscam să rămân aici prizonier pentru o perioada mai mare decât planurile mele sau zilele de concediu. Cartea de identitate era în locul de unde luasem bicicleta. Îmi treceau acum prin cap toate evenimentele din zilele precedente.

Înainte de ziua asta a fost o zi în care m-am plimbat pe jos împreună cu alt grup din excursie, am vizitat un muzeu local de bere. Mi-a plăcut. Într-un moment am făcut poza cu o barmaniță ce părea a avea origini nordice. A fost așa impresionată că ne-a adus un rând de bere din partea ei gest ce ne-a uimit. Am plecat din fosta fabrică de bere să mergem mai departe. Am intrat într-o cafenea undeva la subsol, unde șezuturile și spătarele băncilor pe care stăteam erau roșii. Am cunoscut acolo o fată ce a fost la muzeul la care fusesem și noi mai devreme. Am recunoscut-o ușor după brățara ce era folosită ca și bilet de intrare. Era din Israel și avea o bunică din România… Mai departe am fost să mâncăm. La întoarcere puțin dezorientați auzeam cum cineva spunea:

-Pe aici am venit, iar în partea aia e desenul care l-a impresionat pe Adi!

Un desen într-adevăr frumos.

Îmi aminteam acum prima seară, și cum ne-am învârtit în cerc o toată seara în căutarea unei stații. A fost amuzant, toți oamenii pe care îi întrebam unde e central station, ne ziceau „drept în față” arătându-ne fiecare în altă direcție. În final ajunsesem la ora 2 noaptea în luna februarie înghețând în așteptarea unui autobuz care ne-a dus la hotelul unde eram cazați. Înainte de învârtirea noastă în cerc vizitasem străzile înguste și pline de arhitectură ale orașului. Observasem atunci cât de mult prețuiau locuitorii spațiu, făcând din cele mai mici magazine și cele mai frumoase.

În timp ce îmi aminteam, m-am oprit lângă un grup de oameni asaltându-i cu harta în mâini, întrebându-i unde sunt… Mi-au spus că sunt în Amsterdam, lucru pe care îl știam deja. M-a deranjat puțin răspunsul lor făcându-mă să mă simt personajul principal dintr-o comedie ce se transforma în horror. Timpul presa… rămăseseră mai puțin de 2 ore pană la ora 17 și eu habar nu aveam cum să ajung în locul pe care îl căutam. Am tot pedalat până la cel mai cunoscut loc din oraș, cel mai mare muzeu de artă. aici eram destul de aproape dar tot nu m-am descurcat până nu am mai întrebat câteva perechi de oameni.

Am ajuns și am predat bicicleta cu multă bucurie că reușisem să găsesc locul. Pe picioarele mele era altfel, pierdusem libertatea oferită de roți…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s